Bernardo Negro (Tropea - VV- 13/3/1924)

L’autore tropeano, dopo un’infanzia molto travagliata, sia per le vicende legate alla guerra che per i disagi di frequentare gli studi, ha conseguito il diploma magistrale e si è dedicato per tutta la vita lavorativa all’insegnamento. Attualmente è in pensione e divide il suo tempo libero sia a Tropea che a Toscanella (BO) dove trascorre le sue giornate in compagnia della famiglia, in particolare dei nipotini, e a scrivere poesie, articoli e libri vari. Nel 1993 ha pubblicato "Tropea ieri, Tropea oggi" .

 

Chjazzarola

Oh Chjazzarola, Chjazzarola bea,
eri ‘na rigina da chjazza di Trupea!

Giuvina eri e china d’allegria
quandu ti mettivi u vestitu, tuttu armonia.

A gonna longa, shjurata a campana
lassava ‘ntravidiri i cazetti di lana.

Quasi finu e scarpi lucidi calava;
‘ntnornu nu bordu ricamatu spiccava.

U pettu pruspurusu scoppiava ‘nt’o corpettu
cu lazzi nighiri o culurati strittu.

Arretu e spai u sciallu scindea,
davanti u mantisinu jancu pendea.

U collettu da camicetta, janca di sita,
rendea u collu atu, snella a vita.

Oh, Chjazzarola, Chjazzarola bella,
eri nu shjuri d’antica Trupea!

Oricchini, bracciali, cullani assai di valuri,
pi ornamentu, portati di vari culuri,
u custumi completavanu, nominatu e ricercatu,
quasi sempri riservatu, ‘nt’e festi usatu.

A furma d’ammendula occhj randi havivi,
nighiri comu alivi ‘nt’o visu tenivi.
I capij stritti ‘nt’o tuppu ‘ntrizzati,
‘nu spatinu d’oru o d’argentu tenea ligati.

Mora eri, culuri di terra duvi nescisti,
duvu sempi campasti, tribulasti, scialasti;
terra, china di suli e di mari,
chi a jennaru l’ammandulari fa jettari.

Oh, Chjazzarola, Chjazzarola bea,
tu porti atu u nomi di Trupea!

Altera eri, seria p’u Corsu ivi,
passu speditu havivi, ata a testa tenivi.

Sula no nescivi, ivi accumpagnata;
o matrimoniu arrivavi sempi ‘mmaculata.

Allura tu stavi ‘nta nu bassu,
‘nta ‘na stanza duvu no ’nc’era lussu.

Una era a porta, finestra non havea;

comu si potea, tuttu jà si facea.

Pi tutta a vita fedeli restavi;
dirigivi a casa, i figghj allevavi.
Tuttu u jornu ti davi da fari;
cu amuri ogni cosa cercavi di superari.

Oh, Chjazzarola, Chjazzarola bea,
tu crisci a fama di Trupea!

Oi a donna eni libera, tuttu è cangiatu.

Prima era l’omu, mo ija cerca ‘nnamuratu.

A fimmina si vaci spogghjandu;
a moda vaci sempi mutandu.

Dopu a minigonna da anni criata,
u vestitu a canottera è l’urtima trovata.

Mo subb’a terra regnanu sovrani
cui bluggins pi giuvini e anziani.

U custumi toi non si usa cchjù.

Cu progressu tuttu cangiò, tuttu va giù.
Sulu veni portatu pi paisi e città

a ricordari sempi a sua bontà.

 

A banda

P’i strati principali du paisi
sfila a banda tra l’arrisi
di l’aggenti chi si ricrìa
pa festa da Madonna a Romania.
I bandisti sugnu tanti,
tutti in fila, tutti eleganti.

Vannu seri a passu cadenzatu
finu a cresia du scuvatu.
‘Nt’o sacratu si fermanu;
non sonanu, si riposanu.

Prestu ripigghjanu a sonari
quandu a missa sta pi cunsacrari.

Dui vecchj ‘nt’a l’angulu di porticati
stannu attenti, no sugnu sconzati.

Unu è atu e lenticchjusu;
l’atru grassu, nu pocu tignusu.

U grassu, ‘ntartagliandu: cumpagnu amatu,
ti ricordi du tempu passatu
quandu Trupea dui bandi avea
e p’i trupiani era na scialatea?

Na banda sonava a Rota du Tundu
l’atra ‘nt’a chjazza, subb’o palcu rutundu.

A prima cuncertu u sabatu tenea;
a sicunda a duminica si esibea.

Doppu a solennità du puntificali
a banda dassa u piazzali.

‘Nt’o pomeriggiu, arretu a pricissioni, sona:
marci e a litanea a Santa Patruna.

Tornata a Madonna dintra o scuvatu,
du capitulu u Te Deum veni ‘ntonatu,
u vispicu duna a benedizioni finali,
a banda chiudi cu na marcia trionfali.

 

Redazione gazzettino 
    di Tropea e dintorni

 

 

    www.tropeaedintorni.it