Nino Lucisano (Palmi - RC - 10.08.1941)

Nino Lucisano insegna Educazione Fisica presso la scuola media "Pietro Milone" di Palmi. E’ membro del Centro di Studio e Ricerca per la Dialettologia "Aurelia D’Agostino" con sede in Locri presso l’Università della Terza Età e del Tempo Libero.

Ha pubblicato due volumi di poesie dialettali: "Cosi ... Sentùti" e "Rrisamùgghj" e un volume in prosa dal titolo "Cusì dicìa l’Anticu" , editi dalla Jason di Reggio Calabria.

Tra i numerosi riconoscimenti per la sua attività letteraria ricordiamo che ha vinto il premio "Lucianum 1993" per la poesia dialettale ed è stato segnalato al 1° Concorso di Poesia Dialettale di Solano Superiore ‘per il particolare valore della sua opera’.

 

 

Sulu lu cori...

L’atra matina nta la piscarìa
Mentri nta na cannìstra mi gustava
Na scòrfina chi ancora si movìa
E na lumèra chi spissu zzumpàva
Aùsu chi lu mari jìva trovandu
Cu chiddhi gargi aperti, ucchiàndu,
na persuna passandu mi jettàu
Quasi di ‘ncoddhu di la tunnaròta,
Poi si fermàu di botta, si giràu
Facendu ca mi spingi n’atra vota
E mbeci mi brazzàu cu na rrisata
Ddhu caru amicu meu di vècchja data,
Sempi divotu, sempi affizzionatu,
Chi tanti civilìzzi mi facìa
Cu chiddhu fari soi tantu ggarbàtu
Tutti li voti quandu mi vidìa,
Sempi spiàndu cu grandi premuri
Pe prima cosa di li genituri.
Parravamu cuntenti discurrendu
Unu cu ll’atru tantu gulentèri
Quand’a na botta quasi rrisagghjèndu,
Cangiandu tonu, cu mali manèri,
E quasi di la ucca scumiàndu,
Comu spirdàtu, cumenzàu parrandu:
"Ma comu...nò tti scorni, non ti pili...
Facìsti, ‘n’libru, di tutti parràsti
Cu bellu fari, cu modi gentili
E a tò mamma nò la mentugàsti
Doppu chi ti criscìu, ti ginaràu,
La strata nta la vita t’acchjanàu?!...".
Nci fici mossa mi vàscia la uci
Nommi la genti mi poti sentìri
E poi, cuntinuandu a mussu duci,
Sicuru ca potìva capiscìri,
Di sta manèra mi mis’a parràri
Cercandu mi lu fazzu rraggiunàri:
"Nò mmi trattàri cusì duramenti
Pecchì non fici nuddha trascurànza
-Puru se mentugài tanta genti-
Cumprunt’a cù mi tinni nta la panza
E mi dezi la vit’e mi criscìu
Cu randi sagrifici e cu sbarìu.
Sugnu cumbintu ca belli palòri
Si ponnu diri pe li genti strani,
Pe cugnati, pe sòggiari, pe nori
E pe parenti nu pocu luntani,
Ma pe figghj, pe patri, pe fratèddhu,
Nò serbi a nenti cchjù lu cirivèddhu.

E pe li mammi poi nò ndi parràmu!
Nò sisti pinna, nò sisti palòra
Capaci pemmi dici chi provàmu,
Chiddhu ch’è dintra mi cacciàmu fora
E mi sapi lu mundu cu la genti
Li cosi chi sentìmu veramenti.

Eccu pecchì nò vozi mai parrari
Nta nuddhu scrittu di mè mammicèddha,
E non pe chiddhu chi tu poi pensari
Ma sulamenti ca sta pinnicèddha
Chiddhu chi provu nò lu sapi diri,
Sulu lu cori lu porrìa scrivìri".

 

Vorrìa

Quantu domandi, quantu dubbitàri,
Quantu pensèri, patimenti e peni
La menti mi turmentanu e lu cori
Quandu la notti lu sonnu nò vveni.
E, comu grànciu, sutta li cuvèrti
Cu li dinòcchja quasi a li costati,
Cercu mi ngannu e lu mè cirivèddhu
Pensa li cosi li cchjù strampalàti,
Vai scaternàndu, mìscita, scuvèrta,
Nterroga l’arma mia, la mè cuscenza
Supa lu mundu, supa li misteri
Undi nò rriva l’omu e la so scienza.
E gira, vota, gratta, scava, pungi,
Tutti li sensi menti a movimentu
E dici e sdici, ntèrroga, rrispundi
Senza mi trova n’attimu d’abbèntu;
Ma cchjù lu tempu passa e chhjù mi pari
Ca nàvicu nta n’mari senza fini,
Senza tavèrni, senza nuddhu portu,
Sempi cchjù chjùsu nta li mè cumpini.
Oh, quantu cosi volarrìa mi sàcciu,
Quantu misteri volarrìa sbelàti
Pemmi carmu st’arsura, chista frevi,
Sta smania chi mi pia di veritàti!.

Vorrìa sapiri chiddhu jòrnu Giuda
Tradendu a Gesù Cristu chi pensava,
Chi sentiva nta ll’anima sua nira
E quali scusa la menti trovava.
Vorrìa sapiri quandu veni l’ura
Se si senti la morti chi ndi chjama
E lu figghjòlu, quandu si spaùra,
Pecchì la mamma sua gridandu brama.
Vorrìa mi sàcciu quandu faci jòrnu
La luna cu li stiddhi aùndi vannu,
Chi nc’esti di lu mari sutta fundu
E nta lu cori l’òmani chi hannu.
Vorrìa trattari mali a mè mugghjèri
E poi mmucciàtu mi sentu chi dici,
Se p’amuri perduna e mi cumpàti
o puramènti se mi smalidìci,
Vorrìa mi moru e mi tornu a nescìri
Tutti sapendu li cosi mparàti,
Bbona la vita mi pozzu tescìri
Senza mi fazzu li sbàgghj passàti.
Vorrìa la genti nomm’è ngorda e vili
E pemmi faci fatti e nò palòri,
Puru mi trovu n’amicu fidìli
A iddhu mi nci ffidu lu mè cori.
Vorrìa mi vidu a mè nonnu tornari
Pemmi mi dici ddàni chi ssi faci,
Se si pati, si lotta e si scumbàtti
O, finarmènti, se si stavi n’paci.

 

Redazione gazzettino 
    di Tropea e dintorni

 

    www.tropeaedintorni.it