PAOLO ARCELLA (Vibo Valentia 19-10-1971)

 

La mia terra resta e resterà fonte di ispirazione assieme alla famiglia e alla donna, in quanto tale, che ho amato a tutto tondo”. Questa è la presentazione che Paolo Arcella nativo di Vibo Valentia fa di se stesso. Laureato in Scienze Statistiche presso l’Università della Calabria di Arcavacata Cosenza, dal 2001 risiede a Torino dove lavora, come consulente informatico, per l’IBM Italia.

 

 


“Nu minutu dopu”

 
O’ stija ì l’unuversu òh tu chi luci,
t’azzippi chianu chianu ò lucernaru,
ricojji i manovali a occhiu e cruci ,
quandu da fatiga si ndi vannu.
Ti guardu nto minutu chi ti curchi,
quandu  nta li petri ti ricojji,
ti jetti nta lu mari a rutta i coju,
cu tuttu lu caluri ch'hai d’incoju.
Arredi ò sipaluni mi ndi vaju,
à scena non ma pozzu mai perdiri,
avojja ca mi chiamanu i luntanu,
stu minutu io mi l’haiu di godiri.
S’arrussicannu l’occhi ò chi vrusciuri,
quandu ti ndi trasi nta li acqui,
a lagrima mi scappa no pè chistu,
pe tuttu lu contornu chi mi offri.

 

A vindigna malandrina

Sutta u tavulu u vrasceri accirricatu,
nto menzu  di dui seggi u tavuluni,
vicinu allu permentu lu casciuni.
Ò finustrali a gattareja chianu s‘adduna,
aspettandu ca ncuna manu s’abbanduna,
cu nu morzu i ncuna cosa mu nci duna.
I gutti chi grupa aperti aspettanu u vinu,
e i cummenzali a carni c'arrustimu.
Di chiju chi cojjimu ndi mangiamu,
e chiju macinatu assapuramu.
Intantu lu vrascerui scupettja,
e u friddu sputtenti ndi currja.
Esti a festa da vindigna oh! chi bellezza,
ma si ncè ncuna testa rivolata,
finiu l’allegria da jornata.
Di chissi nte famijji ndavi tanti,
e tanti su i parenti latitanti,
vicini sugnu chiji chiù sputtenti,
ma u sangu è sempi chiju cchiù mportanti.
Di chissi io ndi vitti e ndi vidimu,
ma quandu nci finisci stu casinu?
Da cuntentizza iu non mi mantegnu,
quandu cu lu sangu miu m’incuntru.
Chistu è veru e iu lu sacciu,
mi giru e dassu stari chiju pacciu.
Ma prima mu cumincia la nottata,
passamundilla allegra sta jornata.
U desideriu pacciu e scalpitanti,
è chiju chi alluntana i malamenti.
Allura si, ca si po’ diri ch'è jornata,
quandu u scuru arriva chinu,chianu pe na serenata.
Chija sutta a loggia è a mejju i tutti,
mentri u vinu friji nta li gutti;
s’ i nostri su acchiappati cu si ndi futti?
Vi vojju beni sempi e accussi resta,
pecchì chissa è a famijja,
puntu e basta.

 

U Santu miu

Ogni sei novembri Iju nesci,
nte strati e nte vineji occhiulia.
Barcuna e finstri sugnu a festa,
cu luci e cuverti allestiti,
a genti arredi, arredi ben vestiti
A processioni vaci chianu, chianu e
iu subba o postali mi mbicinu.
Non pozzu non penzari o Santu miu,
ma stu postali non mi porta mu lu viju.
Luntanu sugnu oji di la festa,
ma lu penzeru jocu sempi resta.
Quandu pè fora minu u primu passu,
penzu a tuttu chiju ch'eppi u dassu.
Ma n’tantu sinnò pè chistu non mu stuju u mussu,
ma mancu pemmu campu nta lu lussu!!
Vurria mu sugnu jocu mu ti vasu,
oh Santu miu dilettu patrunatu.
Non mi dassari sulu nta stu friddu,
guidami quandu fazzu ogni passu.
Mo trasu, è quasi ura u si fatiga;
e mentri i pedi subb’asfaltu vannu cu passioni.
pensu……. mo ncumincia a processioni.

  

"Nu hjiuri scumputu"

Fammi mu t'adduru oh hjiuri,
Fammi mu t'adduru oh pianta di doluri.
Ti vasciasti e non t'azasti,
t'ammusciasti e non ti ripijjasti.
Vorria mu t'abbivuru, ma non bboi,
pecchi' ti stai pe' fatti toi?
Non ti siccari mo chi ti stai azandu,
mentri u suli ti sta arridendu.
Nte ricchi nci parrai mu ti caccia di stu scuru,
u sai ca mi ntisi? Su sicuru.
Ogni vota chi mbicinu iju mi dici:
"mentici l'acqua vi chi ti dici".
U chiantaturi l'haiu e puru u catu,
resta cu mia a fammi mu t'aiutu.
D'acqua ndi voi tanta mu ti azi,
non vojjiu u ti viju nta stu surcu chi ti strazi.
Quandu vegnu mu m'addugnu e mu t'adduru,
comu vorria mu sentu nu bellu profumu.
Nci vojju beni a stu hjiuri scumputu,
pecchi' 'u sacciu, havi bisognu d'aiutu.
Prestu fallu azari oh Signuri
e fanci scumpariri sti doluri.
Di diricati no fari tirari,
guardalu sempi pe'favuri.
Puru ca non cridi dassa curriri,
fijjata esti e danci tantu amuri.
Fallu mu si aza e rivijjalu i stu sonnu cu u cantu di hjiumari,
stendici a manu e fallu profumari

 

"A petra"

Viju na petra subba'o mari,
quandu l'ura d'amuri sindi vinni,
i luntanu sentu vuciari,
i cummari chi stendunu i panni.
Viju na folìa curcata subba n'arrama,
i picciuna cantari cu i cannarini jini di gulija,
mentri a petra o suli si caddija

  

"Santa malincunia"

Qundu penzu a malincunia,
nta l'uri cchiu curiusi da jornata,
mi nzurdi comu na vuci pigulia,
m'ammazza comu na forti caminata.
Non m'arrigettu mancu cu lu sonnu,
chi fazzu veniri a rutta é coju,
e' comu a morti chi ncappau lu tunnu,
chi du mari passau a lu curteju.
Sulu tu amuri mi poi cacciari di stu mpicciu,
di sta barcunata stritta e mpoveruta,
sciojjimi a nu creddu u sangu pacciu,
mandami ti pregu na mbasciata.
E chi mbasciata aspettu ca tantu si luntana,
u sai, stu cori sta suffrendu,
senti a vuci i sta perzuna gaja,
ca pè tia sta morendu.
Comu ti daria nu vasu,
comu i maniceji njelati ti caddijaria,
quandu lentu u sonnu ti curria,
e ti poja subba a spaja mia.
Chi belli chi sugu sti momenti,
u sai,pari ca su veri,
mi mdaccorgivi quandu pari ca ti toccu,
ma poi m'accorgiu ca su povari penzeri.
Non sacciu s'aju u restu ca speranza,ù
mu ti fazzu sulu na toccata,
e pecchì no',na santa serenata,
mu t'accchiapu u cori e u sentimentu.
Mi sbattu nommu ncappu nta malincunia,
chi mi scianca di diricati comu u cipujumi,
ti pregu non mi dassari sulu mu cumbattu,
iza a testa e camina cu mia.

 

“A durcizza”

A durcuzza i nu cani e i nu gattu,
i nu fileju cundutu nto piattu,
i na carizza i n’amuri ruttu,
i nu sentimentu chi njeleu du tuttu,
A durcizza i na fimmana pacchiana,
n’amuri i na bella paisana,
A durcizza i na vuci chi ogni tantu sentu,
cadda,bella e cchina di lamentu.
A sentu puru quandu dormu,
chi mbellisci tuttu lu cuntornu.
A durcizza i na Matri sula,
i nu mejaru subba a na sipala,
c’arriggetta sulitariu nu minutu,
chi si posa pemmu pijja hjatu.
A durcizza d’annammurata nzonnu,
chi luntana cerca mu mbicina,
chi ti vasa mandanduti la luna,
da sua vuci chi cchianu t’abbanduna.
A durcizza è nu penzeru genuinu,
comu n’arangu russu nto panaru,
comu nu pendijju tostu i nu piraru,
comu na Matri chi u Fijju ncia’mmazzaru.
A durcizza i na guardata tosta,
i na malincunia chi non mi dassa,
i n’amuri chi vaci e chi veni,
i nu carciaratu chi si strazia nta li peni.
A durcizza i n’alica di mari,
chi subba a rina civetta s’alliscia,
e l’acqua du mari chianu à ccarizza.

 

“A pignata”

A pignata è nu cocciu i terra assai curiusu,
è nu mpastu fattu cu li mani,
è u lavuru da massara Tresa,
chi a suruaca mentia a cucinari.
Nta pignata nci sugnu tanti cosi,
ncesti ajju,erbi e pummadoru,
chi si spusanu cu na guccia i vinu,
quandu a pasta abbrazza cchìanu cchìanu.
A pignata è cchina di lamenti,
staci sempi nta li carvuna ardenti,
certi voti ahjancu ò focularu,
stritta,stritta mu cerca riparu.
A pignata è tutta ncinnarata,
panza larga e vucca scummajjata,
ogni tantu volu nu morzu sbattuta,
e conzata addopedi natra vota.
A pignata grida quandu è sicca,
am’asposti mu nci menti l’acqua,
riminii a suruìaca e nci fai na mpipata,
chi cacci quandu è bella gujjuta.
A pignata è comu a vecchiareja,
passau tempu e tutta si cunzuma,
comu a tuvajja i na lavandara,
comu a condila chi chiù non ajuma.

 

Redazione gazzettino 
    di Tropea e dintorni

 

 

    www.tropeaedintorni.it